Arhivă pentru martie, 2010

Programul de consultanţă parentală “PĂRINŢI ŞI COPII”

Stimati PARINTI,

dorim sa va anuntam despre programul de consultanta parentala “PARINTI SI COPII”  demarat de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bihor in colaborare cu casa de Cultura a Sindicatelor Oradea si Inspectoratul Judetean Bihor.

Ce urmareste programul?
-sa asigure consilierea, informarea, sprijinirea si orientarea parintilor in ceea ce priveste:

  • prevenirea si rezolvarea problemelor de relationare intre parinti si copii
  • imbunatatirea abilitatilor parentale privind cresterea si educarea copilului
  • rezolvarea conflictelor in relatia parinte-copil
  • prevenirea consumului de alcool, droguri la copii si adolescenti
  • abordarea unor problemele privind copilul (probleme de adaptare sociala si scolara, probleme de dezvoltare, tulburari de comportament, agresivitate etc.)
  • abordarea unor probleme privind parintele (stres parental, depresie, anxietate, consum de substante, violenta domestica etc.)

Cine asigura consultatiile?
-profesionisti  (asistenti sociali, psihologi, psihopedagogi) din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bihor – Complexul de Servicii Comunitare “Plopii fara sot”.

Unde au loc consultatiile?
-La Biroul Centrului International Antidrog si pentru Drepturile Omului (CIADO) din cadrul Casei de Cultura a Sindicatelor Oradea (Parcul 1 Decembrie, nr. 1)

In ce perioada?
-24 martie-22 septembrie 2010
-saptamanal, in ziua de miercuri, intre orele 11-19

Cum ma inscriu?
-se fac programari pentru sedintele de consiliere la Complexul de Servicii Comunitare “Plopii fara sot” la numarul de telefon – 0359451530

email – ccforadea@gmail.com cu precizarea “Pentru Programul Parinti si copii”

IMPORTANT!!!

  • Consultatiile parentale sunt GRATUITE!
  • Beneficiarii programului primesc servicii de consiliere in conditii de confidentialitate in ceea ce priveste identitatea lor si problema semnalata.

Cu respect,
Profesor psiholog, Ioana Cherechianu
(Liceul Teologic Greoc-Catolic Oradea)

scrie un comentariu »

Modul de pregătire al profesorilor este extrem de deficitar, în acest moment, susţine preşedintele Comisiei Prezidenţiale pentru Educaţie, Mircea Miclea.

„Cred că trebuie reconfigurată cariera didactică, pentru că modul de pregătire a profesorilor este extrem de deficitar. Nu putem să lăsăm să devină profesor un student care nu este integralist sau care nu are medie peste 7 la licenţă. Cum să predai altora când nici tu nu înveţi? Trebuie impuse nişte criterii clare referitor la cine poate să intre în cariera didactică”, a declarat Mircea Miclea, la Realitatea FM.

sursa: http://www.realitatea.net/mircea-miclea–as-schimba-mai-multe-lucruri-la-actuala-lege-a-educatiei_701086.html

Comentarii (1) »

Greve, demonstratii! Ce ne iese din asta?

Au inceput grevele bugetarilor. Probabil manifestatiile de strada se vor inmulti. Vor obtine functionarii si profesorii vreun ban? Sigur ca nu. De undebani? Vinzarile firmelor romanesti au scazut in ultimele luni, nu au crescut. Cum am spus deja, dupa parerea mea criza abia a inceput.

Isarescu: „Nu mai trageti de economie, ca se rupe”
De 20 de ani, toata lumea da vina pe politicieni ca au distrus Romania. Si asa e! Dar milioanele de oameni care s-au inghesuit sa se angajeze la stat, pe bani siguri si munca putina, sunt si ei vinovati. Ca si sutele de mii de pensionari, care si-au obtinut pensia anticipata cu certificate medicale false (evident, cu ajutorul medicilor si functionarilor).

Singurii care sufera fara vina sunt cei din sectorul privat, care au fost permanent jefuiti de sistem. Iar acum li se cere sa-l scoata din groapa. Pai, de ce ar face-o?

Mediul privat a platit deja pentru criza.
200 de mii de firme au fost desfiintate. Circa 250 de mii de oameni au fost concediati. Cei care au ramas s-au trezit cu salariile reduse la jumatate.

„Ar fi bani de pensii si salarii, daca nu s-ar fura atit”
Auzim de multe ori asta. Dar e fals. Uitati-va la legea bugetului: chiar daca ar disparea cu totul contractele de stat (deci coruptia ar fi zero), Romania tot n-ar avea destui bani de pensii si salarii. Pentru ca sectorul privat e prea slab.

Vor profesorii bani „ca in Germania”?
Atunci sa pregateasca angajati ca in Germania. Firmele private tin in spate invatamintul, ca sa primeasca in schimb resurse umane. Dar orice firma va poate spune ce poate face un tinar prospat iesit din sistemul de educatie romanesc: nimic! Dupa ce ai dat taxe si impozite statului, ti se mai cere sa faci si un training absolventului (pe banii tai), pentru ca altfel habar nu are ce sa faca. E aberant. Firmele platesc o marfa pe care n-o primesc.

In ultimii 20 de ani, s-au marit salariile profesorilor in fiecare an electoral. Rezultatul: zero. Nimeni nu intreaba scolile si universitatile, citi dintre absolventii lor se angajeaza si pe ce salarii. Intrebare care, in Germania de pilda, este normala.

Asa ca nu guvernul ii concediaza pe profesori. Firmele private o fac, pentru ca nu mai dau bani statului.

Nu angajatul decide.
Prin 1996, italienii de la Fiat – New Holland venisera sa cumpere uzina Semanatoarea, care avea pe atunci circa 1500 de angajati si vindea doar 5 combine pe an. Fiat i-a avertizat pe muncitori ca multi vor fi concediati. Muncitorii s-au suparat: dupa ce ca le facem onoarea sa le vindem o firma romaneasca, mai au si pretentii? Cind au sosit directorii italieni, au fost agresati si dati afara in suturi (la propriu). Muncitorii romani aveau impresia ca au de ales intre privatizare si munca la stat – cind de fapt alegerea era: privatizare sau faliment. Guvernul, slab, (si pentru ca era an electoral) a anulat privatizarea. Rezultatul il stim cu totii: din Semanatoarea a ramas doar numele.

Acum se intimpla la fel. Nu exista alternativa la reforma statului. Chiar daca toti romanii ar vota acum sa se mareasca salariile, tot n-ar primi nimic. Pentru ca banii se fac in afaceri, nu la vot. Diferenta e ca in 2010 nu mai nimeni interesat sa investeasca in Romania. Asa ca o sa ne descurcam singuri.

Daca nu-ti convine, pleaca!
Piata muncii este libera. Avem dreptul sa alegem, si ne putem deplasa liber. Daca nu-i convine cuiva salariul pe care il da statul roman, sau conditiile de munca, e liber oricind sa isi caute de lucru in sectorul privat. Sau in strainatate. Sau sa-si faca o firma, si sa-si puna singur ce salariu vrea. Poate ar fi mai fericit. Iar pentru economia romaneasca e oricum singura salvare.

Totusi, merita sa iesim in strada!
Pai, de ce? Daca oricum nu sunt bani de salarii?

Pentru ca e bine sa mentinem presiunea asupra guvernului. Presiunea publica a dat roade. Ea l-a facut pe Videanu sa renunte la primele imense, date in plina criza. E partea buna a crizei: ii face pe romani atenti cu impozitele lor.

Acum se naste de fapt societatea civila. Desi romanii se pling de coruptie, in 20 de ani n-am vazut niciodata un miting impotriva coruptiei dintr-un minister. S-a iesit in strada doar pentru ca “statul nu ne da destul”. Dar fara o societate activa, orice guvern o sa profite de putere. Eu nu am incredere intr-un politician, nici sa-mi plimbe ciinele. S-ar intoarce fara el.

Un articol de: Mihai Giurgea.

SURSA: http://standard.money.ro/politica-si-societate/greve-demonstratii-ce-ne-iese-din-asta-3523.html

Comentarii (3) »

S-a finalizat transferul Asociaţiei “Pas cu Pas”, de la veche conducere la actuala echipă de conduere

Marti 16 martie 2010, după luni intregi de demersuri si discutii tensionate, o dată cu finalizarea raportului de expertiză financiar-contabilă,  s-a procedat la transferul oficial al gestiunii Asociaţiei “Pas cu Pas” de la vechea conducere, reprezentată de dl.Olimpiu Todorean, către actuala echipă de conducere, reprezentată de Comitetul Director prin d-na Angela Lupşea(I-A), dl.Florin Rojan(II-A), d-na Carmen Baciu(I-A), d-na Corina Zurbău(III-A), Adrian Podar (II-B) şi preşedintele numit dintre aceştia dl.Adrian Podar.

scrie un comentariu »

“Părinţii, prietenii şcolii” – Şcoala primară, leagănul viitoarei personalităţi, de Pr. Adrian Podar

Aula Magna a Facultăţii de Teologie Greco-Catolică din Oradea a găzduit prima întâlnire din cadrul proiectului intitulat Părinţii, prietenii şcolii, desfăşurat sub egida Liceului Teologic Greco-Catolic din Oradea, a Episcopiei Greco-Catolice de Oradea-Mare şi a Asociaţiei Pas cu pas, a părinţilor din ciclul primar. Întrunirea, la care au participat părinţii elevilor din clasa a II-a B, a avut loc marţi, 9 martie, între orele 16.00 şi 19.00. Tema a fost Şcoala primară, leagănul viitoarei personalităţi.

Gazde au fost doamnele învăţătoare ale clasei a II-a B, Iohana Păscar şi Monica Mateoc, pr. Paul Popa, reprezentant al episcopiei, şi pr. Adrian Podar, preşedinte al Asociaţiei Pas cu pas şi reprezentant al părinţilor din clasa a II-a B. Pr. Cristian Sabău, rectorul Seminarului Teologic Greco-Catolic orădean, alături de elevele din clasele a XII-a A şi B, Denisa Moşincat şi Maria Toma, reprezentante ale primei promoţii de învăţământ alternativ Step by step din Liceul Teologic Greco-Catolic s-au numărat printre invitaţi.

După ce elevii clasei a II-a B, prin cântec, au inaugurat deschiderea proiectului, fiecare participant s-a prezentat. Ne-am bucurat de o participare generoasă din partea părinţilor.

Prima intervenţie, cea a părintelui Cristian Sabău, a avut caracter spiritual şi s-a axat pe prezentarea sacramentului începutului de drum, Botezul. Prelegerea sa a avut în centru dimensiunea spirituală a formării fiecăruia. Părintele amintea că Botezul, în timpul căruia celui botezat i se deschide drumul spre „fericirea celor aleşi”, este punctul comun al tuturor celor prezenţi. Prin acesta, celui nou-născut i se propune întâlnirea cu Dumnezeu şi dezvoltarea unei relaţii durabile bazată pe fidelitate. În condiţiile în care Dumnezeu ne-a creeat liberi, se ridică întrebarea dacă am reuşit să păstrăm în actualitate clauzele contractuale ale acestui sacrament semnat în prezenţa preotului, moştenitor al harului transmis de către Cristos. Dumnezeu şterge surzenia sau muţenia, simboluri ale unei cecităţi spirituale, pentru a construi spre curăţenie. Domnul doreşte să integreze pruncul botezat între „oile sale cuvântătoare”, să-l facă „mădular cinstit al Bisericii” şi un „fiu al luminii”. Naşul sau naşa, cel care deja a experimentat viaţa spirituală, este cel care conduce copilul pe aceeaşi cale; acesta/aceasta are un rol educativ. Particularizând, naşul este învăţătorul. O muncă simfonică, educaţia este un domeniu care trebuie cultivat. Părintele Cristian Sabău a încheiat, propunând două puncte de reflecţie: „Îmi aduc aminte din când în când că sunt botezat?” şi „Ce fel de naş sunt?”

În timpul discuţiilor libere, părinţii au propus şi alte teme spirituale. Una dintre acesta a fost legată de felul în care Dumnezeu sau diavolul influenţează viaţa fiecărui creştin.

Următoarea intervenţie a aparţinut elevelor Denisa Moşincat şi Maria Toma. Acestea au dat mărturie despre modul în care alternativa step by step le-a influenţat formativ. În contextul clasei ca familiaritate, domnişoara Denisa Moşincat a vorbit despre educarea spre deprinderea de a vorbi liber şi deschis. Educaţia primită este inestimabilă, căci aceasta a permis conştientizarea propriei identităţi. Faptul că liceul este unul cu caracter vocaţional, a concurat la propria formare spirituală. Următorul oaspete, domnişoara Maria Toma, a vorbit despre felul în care s-a simţit stimulată de către această alternativă educaţională. Sistemul a încurajat şi a reuşit să cultive o relaţie privilegiată părinţi-elevi-şcoală. Trecerea spre învăţământul tradiţional s-a petrecut lent şi fericit, profesorii din ciclul gimnazial fiind foarte deschişi.

Doamnele învăţătoare şi-au adus un aport consistent, caracterizând alternativa step by step din punctul dânselor de vedere. Acestea au vorbit despre felul în care părinţii conlucrează cu şcoala şi despre copiii care învaţă să lucreze individual şi eficient, deschizându-se spre lume. De asemenea, au propus completarea unei fişe prin care părinţii au putut să-şi cunoască mai bine copilul şi aşteptările acestuia. A fost propusă o prezentare de diapozitive cu tema educaţiei în ciclul primar. Aceasta s-a încheiat cu un decalog al relaţiei părinte-copil, cu o invitaţie la aprofundarea şi dezvoltarea prieteniei cu propriul copil.

Întâlnirea s-a încheiat într-o notă de optimism şi cordialitate, în speranţa unei noi revederi într-un cadru similar.

Pr. Adrian Podar

Comentarii (3) »

Identitate prin comparatie?


Orice naţie are la nivel cultural, social şi economic calităţi şi defecte care o definesc în egală măsură. În România, încercăm şi bâjbâim într-o autoetichetare ca să ne definim identitatea comparându-ne până la dispariţie cu alţii. La limita minimei rezistenţe, importăm superficialul lipsit de valoare şi apoi bombănim că nu avem şi restul: circulăm cu viteză nemţească, dar nu avem autostrăzile lor, umblăm prin lume ca japonezii, dar nu avem disciplina lor, facem talk-show-uri ca americanii, dar nu suntem la fel de pregătiţi, umplem restaurantele ca italienii, dar urlăm în trei telefoane expuse printre furculiţe. Nu ne interesează cum suntem noi de fapt, pentru că am vrea să fim ca alţii. Şi când nu mai avem argumente şi subiecte de criticat, spunem cum ne comparăm noi cu America Latină. Tocmai m-am întors dintr-o astfel de ţară, şi anume din Columbia. Nu vreau să fac nicio comparaţie, vreau doar să spun cum este acolo. În Bogota, oraş cu opt milioane de locuitori, oamenii se bucură în fiecare dimineaţă de o zi frumoasă, cu toate că zilele sunt la fel tot anul, eşti îmbrăţişat cu căldură şi sinceritate la fiecare întâlnire, cerşetorul îţi zâmbeşte şi dacă-i dai un bănuţ, şi dacă nu, şi se depărtează în paşi ritmaţi de salsa, traficul infernal este un disconfort, nu subiect nesfârşit de discuţii şi înjurături.

Camilla e profesoară de artă, nemulţumită de angajator. Nu dezbate subiectul, se duce a doua zi şi-şi dă demisia. Va avea o problemă financiară, dar e fericită că are mai mult timp să picteze. Anei nu-i place caracterul lui Marquez, dar îl citeşte în dimineaţa de după petrecere, Andres este proprietarul celui mai cunoscut restaurant de cultură columbiană, dar nu-l interesează o franciză pentru că e vorba de corazon, şi nu de bani. Anita are 14 ani şi lacrimi în ochi la aeroport pentru că ne despărţim după o săptămână. Civilizaţia a înghiţit oraşul exact până la limita confortului, fără să muşte din încrâncenarea lui „a avea“ sau robotizarea lui „a face“. Oraşul are viaţă şi a lăsat liber exact spaţiul lui a te bucura, a dansa şi a iubi. Aceasta este o bucată din America Latină. Nu poţi să treci pe acolo fără să te copleşească gândul la cum ar fi viaţa ta, şi orice comparaţie cu acel loc ar trebui să fie aspiraţională. Să te compari cu alţii nu ajută decât dacă vrei cu adevărat să fii ca ei. Şi nu cred că vrem să fim nici ca nemţii, nici ca japonezii şi nici ca americanii. Care este identitatea în care ne regăsim? Dincolo de strategie, politică trecătoare şi pasiuni efemere, cred că trebuie să ne definim mai întâi identitatea. Până la urmă, dacă lăsăm la o parte orice comparaţie, cum suntem noi, de fapt?

ANCA BIDIAN, vicepreşedinte Kiwi Finance

SURSA: http://www.capital.ro/articol/identitate-prin-comparatie-132643.html

scrie un comentariu »

“Mă adaptez, ce … să fac ?”

Pentru cei ce apreciază  dezbaterile de idei, dar care au reţineri în a se implica în viaţa cetăţii/comunităţii, vă invit să citiţi un articol interesant: “Mă adaptez, ce d…  să fac?”.  DE remarcat în special ideea expusă în al doilea Post Scriptum de la finalul articolului, cel referitor la  ”… statutul de “idiotes”.

>>>>> Idiot is derived from the Greek idiotes, which originally referred to a person who did not participate in the political or public life of the polis, or Greek city-state. In other words, someone who lived an individual life, unconcerned with larger affairs.

SURSA: http://karlboyken.blogspot.com/2008/03/idiotes-and-idiocracy.html


scrie un comentariu »

„IEŞIREA ŞCOLII DIN MEDIOCRITATE”

Cateva idei preluate din articolul:
“Şcoala românească, fabrică de mediocri cu diplomă” - www.evz.ro

Orgoliul nu are ce căuta la catedră

Ca profesionalizarea sa să fie completă, dascălul mai are nevoie de încă o lecţie. „Mulţi profesori sunt orgolioşi, invidioşi, ignoranţi, iar copiii simt şi, stând în preajma lor, deprind ce văd de la adulţi. Aceste lucruri nu au ce căuta în şcoală. Nu mai trebuie să existe concepţia «profesorul e profesor, elevul – elev». Şcoala e în slujba copiilor. Asta este adevărata reformă”, conchide sindicalistul (Mihai Dima).

În plus, profesorul trebuie să mai înveţe ceva: „Orarul nu este pentru elev, ci doar pentru profesor. Vacanţele copiilor trebuie respectate, nu cum înţeleg unii să dea mai multe exerciţii ca temă decât a făcut copilul în timpul unui semestru întreg”

„E vorba despre schimbarea mentalităţilor prin formarea continuă a dascălilor. Această schimbare presupune să-i dezvăţăm pe dascăli să le dicteze elevilor zeci de pagini şi să-i învăţăm să le predea întrun mod atractiv. Se pot aplica aceste metode la toate disciplinele. Se are în vedere inclusiv libertatea elevilor de a se mişca în timpul orei, să nu mai stea smirnă în bancă, aşa cum se întâmplă acum. Dacă vrea copilul să stea azi lângă alt coleg să o poată face”, explică Mihai Dima.

Cum să foloseşti formulele de matematică şi fizică în viaţa reală

Potrivit recomandărilor Parlamentului European, două dintre cele mai importante competenţe pe care elevii trebuie să le aibă la finalul gimnaziului şi al liceului sunt cea de matematică şi cea elementară în ştiinţe şi tehnologie.

Practic, la sfârşitul fiecărui an şcolar, elevii ar trebui să poată aplica în viaţa de zi cu zi cunoştinţele teoretice dobândite la aceste obiecte de studiu (să ştie să compare suma înscrisă pe facturile de utilităţi cu consumul real, să ştie să calculeze cât parchet le e necesar pentru o cameră a locuinţei, să ştie ce arie are terenul cultivat de bunicul…).

Abilităţi pentru performanţă

Astfel, se arată în raport, există ţări dezvoltate care şi-au impus alte competenţe pe care să le dobândească elevii, iar rezultatele sunt pe măsură.

„Luăm ca exemplu Finlanda, ţară renumită pentru sistemul său de învă ţământ performant. La matematică, elevilor li se cere, la sfârşitul clasei a V-a, să demonstreze o înţelegere a conceptelor asociate cu matematica, să ştie să descrie situaţiile şi fenomenele din lumea reală într-un mod matematic, să poată interpreta un text sau să urmeze nişte reguli”, subliniază autorii raportului.

Aşa se face că, la sfârşitul clasei a VIII-a, lucrurile rămân cât se poate de clare.

  • Elevul finlandez trebuie să reuşească să observe similitudini şi regularităţi în cadrul diferitelor evenimente, să folosească diferiţi operatori sau cuantificatori logici, să poată traduce o problemă simplă din limbajul obişnuit în cel matematic, să-şi facă un plan de rezolvare a problemelor: să rezolve o problemă şi să ştie să-i verifice corectitudinea rezultatului. La fizică, după clasa a VIII-a, elevii finlandezi trebuie să ştie să lucreze singuri sau în echipă, să realizeze o investigaţie ştiin ţifică, să pregătească mici rapoarte de cercetare şi să poată face un experiment.
  • În Marea Britanie, elevii au şi alte abilităţi pe care trebuie să le deprindă la şcoală. Una dintre acestea e legată de gândire şi de procesul de învăţare. Mai exact, copilul trebuie să fie o persoană cu simţ critic, să poată gândi creativ sau să aibă abilităţi practice

A ÎNVĂŢA SĂ ÎNVEŢI

Profesorul trebuie să înveţe să nu-i mai dea elevului peste mână dacă se ridică în timpul orei pentru a arunca o hârtie şi să-i permită să-şi aleagă colegul de bancă. În acelaşi timp, predarea trebuie să se facă prin metode interactive, cu referiri permanente la alte discipline, iar vacanţele trebuie „eliberate” de teme cu duiumul.

Aceasta este opinia specialiştilor, potrivit cărora elevii trebuie să aibă competenţe pentru a învăţa să înveţe. Aceasta e însă o altă abilitate pe care cei mici ar trebui să o dobândească de la profesori. Iar pentru asta, cei de la catedră trebuie să-şi schimbe radical metodele de predare.

SURSA: http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/889076/Scoala-romaneasca-fabrica-de-mediocri-cu-diploma/

Comentarii (1) »

Noul proiect de lege a Educaţiei prevede dispariţia titularizării

Ministerul Educaţiei nu mai vrea să angajeze profesori la nivel de sistem. Noul proiect de lege a Educaţiei prevede dispariţia titularizării, adică profesorii vor fi angajaţi de către fiecare şcoală în parte.

Noul proiectul de lege a Educaţiei prevede desfiinţarea titularizării naţionale. Astfel, şcoala ar urma să-şi angajeze singură viitorii profesori. Acum, Ministerul Educaţiei este cel care organizează anual concurs pentru profesori.

În prezent, în şcoli predau peste 210.000 de profosori, angajaţi pe viaţă în învăţământ, şi 60.000 de suplinitori, care semnează contracte anuale cu inspectoratele şcolare.

Propunerea Ministerului Educaţiei îi nemulţumeşte pe sindicalişti, din cauză că profesorul nu va mai avea stabilitatea locului de muncă.

“Dispartiţia titularizării din învăţământ ar însemna o nesiguranţă a locului de muncă, o tensiune în plus, iar pentru unităţile şcolare, în unele zone, o lipsă acută a personalului calificat. În condiţiile unei legi a salarizării unitare şi o încadrare a cadrului didactic într-o grilă standard, iar mai mult, posibilitatea ca şcoala să ofere sporuri de maximum 30% pentru cadrul didactic nu va duce la o concurenţă foarte mare “, declară secretarul general al Federaţiei Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), Liviu Marian Pop.

SURSA: http://www.realitatea.net/fsli–profesorii-nu-mai-au-stabilitatea-locului-de-munca–cu-noua-lege-a-educatiei_703892.html

Comentarii (2) »

O privire de clasa I

scrie un comentariu »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.