Apropo de acest blog si de deprinderea parintilor de a-si exprima liberi opinia – adica de a-si exercita una dintre dimensiunile libertatii – fara a le fi teama de eventualele consecinte neplacute la adresa lor sau a copiilor lor, am citit un articol cu tema politica, dar in care am regasit cateva idei care, chiar scoase din context, merita putina atentie si putina reflexie. IATA-LE:
“Rezultatul oricarei tentative de democratizare aplicat unei societati in care oamenii nu sunt obisnuti sa fie liberi e feudalizarea. Asta s-a intamplat dupa prabusirea Imperiului Roman de Apus. Asta a zis-o Machiavelli, a zis-o si John Stuart Mill, au zis-o si altii. S-a intamplat in Romania, s-a intamplat in Alger, s-a intamplat in Irak si in Afghanistan. Si-o sa se mai intample.
Am reforma orice – insitutii, practici, sisteme, politici – dar nu putem pentru ca “materialul” nu are deprinderea libertatii. Parerile contrarii sunt percepute ca atacuri ad hominem si tratate ca atare. Toata lumea vorbeste despre dialog si critica (sic!) constructiva, dar in realitate asta functioneaza doar cata vreme opiniile noastre nu sunt luate in discutie. Odata ce opiniile noastre sunt chestionate, redevenim paranoici, vedem conspiratii si atacuri orchestrate la persoana – nu la idei. Orice om “educat” stie ca “nu te pui cu seful”, indiferent daca “seful” e superiorul de partid, la locul de munca sau patronul de ziar. (Poti sa “te iei in gura”, dar asta cand ti-ai pregatit deja iesirea de sub tutela X si intrarea sub tutela Y, si-atunci dizidenta face parte din strategia de exit).
E fascinant cum acest sistem functioneaza in locurile cele mai neasteptate – si nu ma refer catusi de putin doar la politica!”
SURSA: http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/pedelistul-lui-buridan-si-redisciplinarea-a-la-basescu-39323.html
