Orice drum începe cu primul pas. Care ar putea fi acesta pe drumul către reformarea ţării?
România iubeşte geniile! Genii ale matematicii, muzicii, economiei sau fotbalului, dar genii să fie. Orice altceva este prea puţin. Cu cât aşteptarea până la apariţia personajelor mesianice e mai mare, cu atât ştacheta calităţilor pe care trebuie să le aibă un om ca să fie respectat este urcată mai sus. Am citit de curând în „Dilema veche“ un articol scris de un neamţ (sau poate un român cu nume nemţesc) care descifra această paradigmă nesănătoasă în care trăim cu toţii, noi, românii. Conceptul genialităţii este singurul care ne mişcă. Orice se află mai prejos de nivelul de excelenţă ne lasă reci. Autorul articolului respectiv opina că totul ni se trage din clasele primare, de la programa şcolară mult prea încărcată pentru a ne permite să învăţăm cu adevărat de nota maximă. Şi mult prea plină de eroi şi genii, de la Decebal şi până la Eminescu. Lipseşte din educaţia românească respectul pentru lucrul normal, nespectaculos şi lipsit de strălucire, dar funcţional, durabil şi care nu dă greş. Avem străzile pline de Dacia, dar nu respectăm cu adevărat decât de la Ferrari în sus. Citită în această cheie, societatea românească se dezbracă de mistere mai ceva decât blondele din ziarul Libertatea. Avem printre cele mai multe taxe din Europa, dar şi o evaziune fiscală de top. Simţim în mare majoritate că ţara e bolnavă de corupţie sistemică, dar avem printre cei mai puţini corupţi dovediţi de pe continent. Avem protecţie socială pe hârtie mai ceva decât francezii sau nemţii, dar nu suntem în stare să asigurăm gratis o aspirină unui bolnav internat în spital.
Mania asta a genialităţii şi providenţialităţii este prezentă la toate nivelurile. Am reformat sistemul de învăţământ de vreo şapte ori în douăzeci de ani. Constituţia am făcut-o parcă de vreo două ori după ’89 şi acum mai vrem s-o facem o dată. Codul fiscal nu cred că a numărat cineva de câte ori a fost schimbat. Ba, de curând, am citit în Evenimentul zilei o altă enormitate propusă de un parlamentar: să dăm o lege pentru respectarea bătrânilor de peste 70 de ani (!!!). Generoasă idee, dar cum am putea să o punem în practică? Şi cât ne-ar costa să instrumentăm un caz pentru a-l pedepsi pe tânărul imberb pentru că i-a luat-o înainte la o coadă bătrânelului care a uitat în ce buzunar şi-a ascuns banii? În teorie, ne place să ne batem în nave spaţiale şi lasere ca în Războiul stelelor, dar în practică nu suntem în stare să punem mâna pe un ciomag ca să ne apărăm legea. Întreg sistemul nostru de valori e pur teoretic. Aplicarea legii este întotdeauna treaba altcuiva. Poate nu ar fi periculos dacă nu ar gândi aşa până şi poliţiştii.
Orice drum începe cu primul pas. Care ar putea fi acesta pe drumul către reformarea ţării? Poate că însăşi conştientizarea faptului că avem undeva o problemă şi rezolvarea acesteia. Nu problema statului, a lumii sau universului. Ci pe a noastră, personală, care ţine numai şi numai de noi. Nu trebuie să fie ceva spectaculos. Nu e nevoie de opera unui geniu. Doar o soluţie simplă, mediocră şi care să funcţioneze.
Claudiu Şerban, director general, Editura Evenimentul şi Capital
SURSA:http://www.capital.ro/articol/minunata-lume-a-mediocritatii-134531.html
Dan Barsan spus,
09/05/2010 @ 07:12
Interesant articolul prezentat. In mare parte este plin de adevar. In schimb sunt si opinii la care nu subscriu.
……” Autorul articolului respectiv opina că totul ni se trage din clasele primare, de la programa şcolară mult prea încărcată pentru a ne permite să învăţăm cu adevărat de nota maximă. Şi mult prea plină de eroi şi genii, de la Decebal şi până la Eminescu.”…
Ma intreb: care trebuie sa-mi fie “tinta” cu care sa ma compar, daca nu un erou, un geniu ? Sau trebuie sa-i uit ca au existat? Sau trebuie sa-mi fie rusine de ei ca se vorbeste prea mult despre aceste genii? Cu cine trebuie sa ma compar: cu Guta sau Adrian copilul minune sau nu stiu care fotbalist care are o problema cand trebuie sa se semneze? Nu avem nevoie de aceste repere: Eminescu, G. Enescu, Creanga, Brancusi, Stefan cel Mare, etc.? Este normal, conform teoriei acelui neamt, sa invatam in manualele de istorie despre Andreea Esca (prezentatoare de stiri)? Este aceasta persoana o imagine de “marca” pentru istoria noastra?
In schim am citit si lucruri cu care sunt de acord.
….” Lipseşte din educaţia românească respectul pentru lucrul normal, nespectaculos şi lipsit de strălucire, dar funcţional, durabil şi care nu dă greş.”…
…..” Poate că însăşi conştientizarea faptului că avem undeva o problemă şi rezolvarea acesteia. Nu problema statului, a lumii sau universului. Ci pe a noastră, personală, care ţine numai şi numai de noi. Nu trebuie să fie ceva spectaculos. Nu e nevoie de opera unui geniu.”….
Aici are dreptate autorul. Dar pentru a realiza acest lucru nu ne putem indrepta atentia doar spre scoala, ” spre clasele primare” ,asa cum spune. Intreaga societate are aceasta responsabilitate. Familia este prima formatoare a caracterului si personalitatii copilului. Ea face “ECHIPA” cu scoala , mai apoi. Dar si restul societatii are datoria sa intareasca aceasta stare.
Va intreb: DE CE in ziare este nevoie de pagina a 5-a (fetita mereu dezbracata)?
DE CE in televiziunea apreciaza evolutia “genialitatii” lui Adrian copilul munune?
DE CE stirile de la ora 17 ne indeamna spre ura, violenta si in cele din urma spre depresie?
DE CE fotbalul este sportul national iar Becalii este eroul si Fat Frumosul care din cioban ajunge Parlamentar European? (fara scoala , evident)
DE CE toate reclamele sunt numai la detergenti de vase si rufe, cafeau bauta dimineata cu amantul ficei, pasta de dinti si vobsea de par folosita intr-o fantana arteziana din mijlocul orasului, etc….?
Cand ati vazut ultima dat al televizor ” Toate panzele sus” (am dat un exemplu, poate nu cel mai reusit dar acesta mi-a venit in minte)?
Este doar scoala formatorul numarul 1? Sociatatea, familia nu are nici o responsabilitate?
De ce Teatru de Stat nu inainteaza cu lucrarile de amenajare? De ce reprezentatiile se tin in alte sali, improprii de altfel? De ce nu avem interes sa finalizam cladirea care contribuie la formarea culturii noastre?
De ce filarmonica este subfinantata? De ce nu mai sunt librarii in oras, decat maxim 4?
DE CE ACCESUL LA ARTA SI CULTURA ESTE ENORM DE GREU SI COSTISITOR?
Ce sa faca scoala? Cata putere mai are ea? Profesorul invata copilul cine a fost Eminescu si acesta rade………ha, ha : la ce bun sa stii de Eminescu – eu oricum manelist trebuie sa devin: meserie de TOP…
Daca avem nevoie de eroi si genii? DA, avem – sunt repere pentru noi si trebuie sa ne amintim de ei.
Daca avem o problema in societate? DA, avem – daca nu vom renunta la valorile nule si nu vom promova adevaratele valori pe “orizontala” (adica ca si o echipa: familie, scoala si societate in acelasi timp), atunci suntem cu adevarat pierduti.
Imi cer scuze daca am scris prea mult, cu toate ca nu am epuizat subiectul.
Va multumesc,
Dan BARSAN.
Sorin Şarba spus,
14/05/2010 @ 06:17
Sunt de acord cu observatiile dvs dl.Barsan. In esenta autorul dorea sa invite la echilibru si normalitate. Nici Eminescu si nici Brancusi, precum nici Andreea Esca, Adi Minute sau fata de la pagina 5 nu se inscriu la aceeasta categorie. Adica sa nu ne mai inchinam si sa proslavim geniile si starurile, pentru ca sunt oricum putine si rare, ci sa proslavim oamenii normali, cei care sunt preocupati sa-si faca treaba cu responsabilitate si bun simt, si doar din punct de vedere aspirational “sa tragem cu ochiul” la genii. Prin urmare scoala primara, cea care pune baza “constructiei unui adult”, ar trebui sa renunte la a mai crea tinte si asteptari false. Adica, un copil normal, orice ar face nu poate sa devina Eminescu sau Branscusi si nici macar Andreea Esca sau Adi Copilul Minune. Copii trebuie invatati sa-si propuna, dar neaparat sa realizeze lucruri de calitate in viata, iar cei ce sunt talentati sau au gene de geniu in ei se remarca oricum si aici trebuie sa intervina institutiile publice sau de stat pentru a-i extrage din marea masa si sa-i sustina, promoveze si aprecieze, dar restul trebuie sa-si faca treaba NORMALA cu responsabiliate si bun simt. Altfel, vom continua sa traim intr-o vesnica confuzie a valorile, intr-un ghiveci social fara identitate. Toti vom dori sa devenim si ne vom crede Eminescu, Brancusi, Andreea Esca, Paula Seeling si vom pretinde sa fim tratati ca atare, dar vom sfarsi a fi cu totii doar fata de la pag.5. De aceea, cel putin partial, eu subscriu celor afirmate de autor. Putina normalitate (mediocritate), va rog, ca ne-ar sta mai bine!
Dan Barsan spus,
14/05/2010 @ 11:35
…. ” Putina normalitate (mediocritate), va rog, ca ne-ar sta mai bine!”…..
Poate ar trebui sa definim: NORMALUL si MEDIOCRITATEA.
Daca noile “valori” care se promoveaza reprezinta – dincolo de MEDIOCRITATE si mai sus de NORMAL, atunci eu prefer : ……” vom dori sa devenim si ne vom crede Eminescu, Brancusi,”….. (citat).
Decat aceasta noua mentalitate asupra valorilor, prefer sa raman la cele vechi, pe care le cunosc eu, cele care ma determina sa nu recunosc si sa nu apreciez noile VALORII care sunt promovate.
Barsan Dan spus,
16/05/2010 @ 10:21
Apropos de MEDIOCRITATE: romanii au cateva expresii care ne fac un enorm deserviciu.
” Capul plecat, sabia nu-l taie”
” Mai rau sa nu fie”
” Bine-i si asa…”
etc. Toate aceste expresii ne directioneaza spre o stare de complacere a MEDIOCRITATII, fara aspiratii superioare, fara dorinta de a ne depasii starea in care ne aflam.
Daca peste acest “cod genetic” cultiv cu buna stiinta starea de MEDIOCRITATE, atunci rezultatul este foarte previzibil.
Dar, cine doreste sa se complaca unei astfel de “directie”, este liber sa o faca.
Am mai spus acest lucru: este gresit sa asteptam doar de la scoala educatia. Inaintea scolii exista cei 7 ani, mai apoi echipa scoala-familie DAR PERICOLUL cel mai mare este SOCIETATEA.
Scoateti din reviste pagina a 5-a, anulati stirile de la ora 17, anulati televiziuni ca si MANELE TV, emiteti pe canalele TV de la teatru televizat la Filarmonica din Bucuresti, etc. si vom observa cum MEDIOCRITATEA dispare de la sine.
Ori, neamtul nu v-a putea niciodata sa-mi spele creierul, uitand de identitatea noastra culturala (asa cum doreste “noul val”) si ar face bine sa nu ne indemne spre MEDIOCRITATE si sa ne lase sa “tragem cu ochiul spre genii” (asa cum ati afirmat).
Circumvolutiunile de pe creier nu le face doar scoala. Mass media are un cuvant foarte “greu” in aceasta privinta. D.p.m.d.v. aici avem o PROBLEMA GRAVA.
Va doresc o zi minunata,
Dan BARSAN.
Barsan Dan spus,
16/05/2010 @ 11:25
P.S.:
….” Adica sa nu ne mai inchinam si sa proslavim geniile si starurile, pentru ca sunt oricum putine si rare, ci sa proslavim OAMENII NORMAI, cei care sunt preocupati sa-si faca treaba cu responsabilitate si bun simt, si doar din punct de vedere aspirational “sa tragem cu ochiul” la genii.”……
Starea de normalitate nu reprezinta apanajul genialitatii. Drept urmare nu trebuie proslavita. Normalitatea este starea comuna (sau asa ar trebui sa fie), larg intalnita.
Din pacate se cade tot mai des din aceasta stare.
Atunci, ce ne mai ramane spre proslavire? Nu genialitatile? Cei care se ridica peste starea normalitatii, cei care depasesc comunul si obisnuitul.
Putem spune ca si ” Adrian copilul minune de aur,argint, plumb si alte metale si nemetale” iese din normalitate, din starea comuna si obisnuita DAR intr-o directie inferioara, a subculturii. De aceea el nu trebuie prostavit ci evitat si chiar ascuns privirilor – este sub nivelul mediu, deci nu este un reper.
Intrebare , retorica de altfel, de ce il promovam? Sau cine il promoveaza? Caci scoala sigur nu o face……..
Multumesc pentru rabdare,
Dan BARSAN.
Sorin Sarba spus,
17/05/2010 @ 16:33
MEDIOCRU, -Ă, mediocri, -e, adj. 1. Care se află între două limite extreme, mijlociu, potrivit; care nu iese din comun, nu se evidenţiază prin nimic, modest, banal.
… cam asta ar fi definitia MEDIOCRITATII.
Sigur ca orice om si-ar dori ca el sau copilul lui sa fie mai degraba un geniu decat un mediocru. In realitate marea majoritate nu suntem genii. Suntem oameni normali, modesti, poate chiar banali. Autorul articolului nu spune ca sa nu ne evidentiem prin nimic (o alta caracteristica a mediocrului), ci dimpotriva, sa ne remarcam prin lucrul bine facut. Iar pentru a ne face treaba cum trebuie nu e necesar sa fim genii. Dar dorind sa fim genii, uitam sa ne mai preocupam de lucrurile simple, normale, chiar banale si copiii deveniti adulti deven mai degraba superficiali, neglijenti si de multe chiar aroganti. Este atitudinea pe care o intalnim cel mai des in societatea actuala, pe care o deplangeti si dvs de altfel. De aceea, invitam la “putina normalitate, va rog, ca ne-ar sta mai bine”. Adica, sa revenim cu picioarele pe pamant, sa revenim la valorile autentice: sa reinvatam modestia (fara a fi prin asta lipsiti de amibitie si aspiratii inalte, dar nici sa ne batem cu caramida in piept cu orice ocazie pt orice fleac), sa reinvatam rusinea (adica sa stim ce se cuvine si ce nu, fara a se intelege prin asta “capul plecat sabia nu-l taie”), sa reinvatam demnitatea (adica sa ne asumam riscul undei decizii dezavantajoase sau a unei opini nepopulare, pentru a ne pastra demnitatea).
Scoala poate sa faca ceva foarte important. Sa fie onesta. Sa incite la onestitate si sa demonstreze ca este onesta prin faptele si rezultatele sale. Acum scoala este IPOCRITA. Foloseste vorbe mari, facand trimitere la eroi si genii, precum Stefan cel Mare, Mihai Viteazu, Eminescu, Brancusi, dar in fapt constatam ca se complace intr-o submediocritate revoltatoare. Una spune si alta face. N-as dori sa intru acum in detalii concrete de la noi de la scoala, pentru ca le cunoasteti cu prisosinta.