Dupa cum stiti, noi, parintii copiilor din clasele I-IV din cadrul Liceului Greco-Catolic Oradea, suntem constituiti intr-o asociatie. Aceasta asociatie are ca scop principal sustinerea activitatii la clasa, dar si alte activitati extracuriculare dorite de catre parinti.

In principal sustinerea se face prin plata contributiei obligatorii. Din aceasta contributie se acopera urmatoarele cheltuieli :
1. consumabile necesare la clasa pentru o buna desfasurare a activitati in sistemul step by step – (aprox 37 %)
2. plata profesorilor (sport, engleza, pictura)
3. plata doamnei contabile si a doamnei responsabile cu curatenia (femeia de serviciu)
(2. si 3 . insumate reprezinta aprox 63 % din total.)

Mai exact, asociatia gestioneaza adunarea acestei contributii obligatorii de 40 Ron, centralizarea comenzilor de la fiecare clasa, achizitionarea celor necesare, respectiv plata profesorilor, a contabilei si a femeii de serviciu.

Pe langa aceaste chestiuni tehnice, evident, asociatia prin presedinte, membri ai comitetului director si prin membrii sai se implica in orice activitate care poate sa sustina elevii, clasa si clasele I-IV din cadrul liceului Greco-Catolic.

Cu voia dvs am sa imi permit sa fac o scurta informare a ultimului an de activitate, informare pe care nu mi-o asum ca fiind completa, fiind convins ca si ceilalti colegi implicati in ultimul an vor avea completari pertinente de facut.

Asadar:

La prima sedinta a asociatiei Pas cu Pas din anul scolar 2009-2010, din octombrie 2009, cativa parinti, proaspat ‘’intrati’’ in clasa a I-a, au considerat (pe buna dreptate), ca activitatea asociatiei este sub nivelul de eficienta dorit si asteptat. Printre acesti parinti imi permit sa amintesc pe doi dintre ei : doamna Angela Lupsea si domnul Sorin Sarba. Pot spune ca fara implicarea acestora probabil lucrurile nu incepeau sa se miste (in sensul bun) respectiv cred ca pot spune ca prin implicarea celor doi s-a dat un semnal clar ca lucrurile se vor misca si aseza pe un fagas normal.

Dupa inca cateva intalniri, presedintele in exercitiu al asociatiei, preotul Olimpiu Todorean, a hotarat sa se retraga din pozitia de presedinte al asociatiei. Prin urmare s-au organizat alegeri pentru Comitetul Director, respectiv pentru pozitiile de presedinte si cenzor a asociatiei. In urma acestor alegeri comitetul director a fost ales si format din urmatorii : doamnele Baciu, Zurbau si Lupsea respectiv domnul parinte Podar (presedinte al asociatiei) si tot in calitate de membru al comitetului director – Rojan (subsemnatul) . Domnul Sarba fiind ales in pozitia de cenzor al asociatiei.

In perioada care a urmat s-a inceput reconstructia asociatiei Pas cu Pas, implementandu-se elemente absolute normale pentru o functionare eficienta. Mai exact :

- prin implicarea domnului Sorin Sarba asociatia a iesit din inertie, propunand un sistem mult mai eficient de gestionare/control al comenzilor pe care asociatia le facea in mod curent. Ma refer aici la comenzile de consumabile – absolut necesare desfasurarii activitatii la clasa. Mai exact, domnul Sarba a implementat un sistem de comenzi pe care sa-l poata folosi doamnele invatoare pentru a lansa comenzile de consumabile necesare la fiecarei clasa, dar mai ales la gestionarea corecta si transparenta a banilor fiecarei clase, fiecare invatatoare cunoscand in sfarsit costul comenzilor sale si astfel fiecare clasa cheltuia de acum strict din banii clasei sale si nu din banii altor clase in cazul in care clasa sa ramanea fara bani pentru ca cheltuia ori prea mult ori parintii clasei in cuza aveau restante la contributia obligatorie de 40 lei.

- Astfel, cum am spus si mai sus a fost regandit sistemul de incasari si plati astfel incat in momentul in care o anumita clasa are deficit datorita neincasari la timp a contributiei de 40 de ron sau are cheltuielile prea mari sa nu sufere si celelalte clase sau acele clase care, practic, nu se confruntau cu deficit, dar fara voia lor banii disponibili in contul lor erau directionati spre clasele cu minus. Cu alte cuvinte fiecare clasa dispune acum strict de fondurile pe care le-a adunat si nu de fondurile altor clase! In acest sens, se poate observa in ultimul an scolar o crestere semnificativa a ‘’disciplinei de plati’’ a acestei contributii ‘’obligatorii’’ de 40 de ron, asa cum am spus si la punctul anterior. Astfel, s-a reusit evitarea cresterii contributiei obligatorii, datorita optimizarii si transparentizarii utilizarii banilor.

- Prin grija doamnei Angela Lupsea, a fost gandit si implementat un regulament care acopera in mare parte minusurile/lipsurile/scaparile care existau in statutul Asociatiei PAS cu PAS. Deasemenea prin implicarea directa a doamnei Angela Lupsea asociatia s-a depus un proiect de mediu la primaria Oradea, proiect care va fi finantat de catre Primaria Oradea . Respectiv tot doamna Angela Lupsea a facut demersuri pentru reamenajare/modernizarea salii de sport de pe Magheru (proiect, autorizatii samd), demersuri care s-au incheiat cu realizarea acestei reamenajari/modernizari. Din datele pe care le am investitia (finantata de catre episcopie 80% si LGC 20%) va fi finalizata in aceasta toamna spre beneficiul copiilor, care vor beneficia acum intre alte facilitati de vestiar si pardoseala elastica care le va proteja tendoanele si ligamentele.

- Domnul Podar a organizat o actiune ‘’parintii, prietenii scolii’’ care deasemenea a fost un real succes.

- Din pacate in aceasta perioada au aparut si anumite discutii unele mai aprinse, altele mai putin aprinse, intre scoala/invatatoare si cei ce reprezinta/reprezentau asociatia. Discutii tensionate intre invatatoare si reprezentantii parintilor au fost in legatura cu activitatea de la cantina (parintii reclamau prezenta activa a acestor printre copii si supravegherea acestora, doamnele invatatoare sustineau ca nu pot pentru ca si dansele sunt in pauza de masa), discutii pe marginea mijloacelor fixe ale asociatiei versus scoala, discutii pe marginea documentelor financiar contabile ale asociatiei (balanta, bilant samd). Toate aceste discutii si probleme s-au rezolvat in final. In acest sens este de subliniat implicarea cu obiectivitate a domnului director Cristea si nu in ultimul rand a Preasfintiei Sale Episcopul Virgil.

- La propunerea subsemnatului, membri comitetului director au gandit si implimentat un nou sistem de contributii in trei trepte (C 1 – obligatorie, cea de 40 de ron si doua optionale/facultative, C2 si respectiv C3) . A se vedea anexa cu ‘’C-urile’’ trimisa prin email (cei care nu au primit-o pot sa mi-o solicite trimitandu-mi o cerere in acest sens prin email la: florin.rojan@ikar.ro). Sisem de contributii care a permis o mai mare flexibilitate in initierea unor actiuni sau proiecte, optionale, pe clase sau inter-clase, cum ar fi: cursuri de dans, strangerea de fonduri pentru copii a caror parinti au decedat in anul scolar 2009-2010, strangerea unui fond de rezerva pentru fiecare clasa in C2-Rezerva, curs de bune maniere, …

- Deasemenea Asociatia s-a implicat intr-un ‘’conflict ‘’ aparut la una din clase, conflict intre invatatoare si o parte dintre parinti. Asociatia, dati-mi voie sa spun, s-a autosesizat deoarece au fost cateva retrageri succesive de copii din acea clasa avand ca principale motive prestatia deficitara a invatatoarelor de la acea clasa si unele atitudini nepermise ale doamnelor invatatoare in relatia cu copiii sau parintii. Implicarea efectiva a asociatiei, incercand sa nu-si depaseasca atributiile, a fost concretizata prin purtarea de discutii cu parintii din acea clasa, respectiv prin a cere conducerii scolii un punct de vedere oficial in privinta unei lista de 11 nereguli si chiar abuzuri reclamate de o parte din parintii ce aveau copii in acea clasa, nereguli care au dus la retrageri succesive a mai multor copii. Directiunea liceului a considerat, pe buna dreptate, sa redacteze un chestionar cu intrebari adresate parintilor acelei clase, chestionar anonim, nesemnat, avand ca obiectiv confirmarea sau infirmarea celor sesizate de asociatie, incurajand exprimarea unor opinii deshise si sincere ale parintilor cu copii in acea clasa. Prin urmare impartialitatea a fost asigurata. Ca urmare a aplicarii cestui chestionar directiuna a putut sa afle anumite lucruri noi si sa-si formuleze un punct de vedere documentat, emitand un raspuns oficial catre Asociatia Pas cu Pas, raspuns prin care am fost asigurati ca s-a luat act de cele sesizate de catre Asociatia Pas cu Pas, o parte confirmandu-se, aparand si elemente noi si surprinzatoare, ca prin urmare se vor lua masuri in consecinta. Oficial inca nu am aflat care au fost/sunt masurile, dar probabil ca le vom afla/constata incepand cu anul scolar ce sta sa inceapa.

In linii mari, acestea sunt realizarile asociatiei prin echipa aleasa in toamna anului trecut (Comitet Director si Presedinte). Daca mi-a scapat ceva din cea ce s-a mai facut in acest an, colegii mei probabil vor completa aceasta informare prin comentarii pe blog. Toate aceste lucruri s-au realizat in cateva luni de activitate sustinuta din partea celor implicati.

Din pacate, la un moment dat a aparut un conflict care a dus la o “ruptura” in aceasta echipa. Mai exact un conflict intre doi dintre membrii acestei echipe (domnul Podar si domnul Sarba). Nu am sa intru in amanunte din acest punct de vedere, probabil ca o vor face (sau nu) cei doi domn, daca vor considera oportun. In sfarsit, acest aspect a dus la o scadere dramatica a intensitati a cea ce inseamna o activitate optima, in special a scazut entuziasmul in ce priveste implicarea in coordonarea si identificarea de noi masuri, solutii, proiecte, care sa continue proiectele si planurile asociatiei demarate in octombrie 2009, activitati in folosul tuturor copiilor de la step by step. Ca rezultanta a acestei situatii s-a ajuns la demisia domnului Sorin Sarba din calitatea dumnealui de cenzor si de persoana care a initiat resuscitarea si modernizarea asociatiei. Respectiv la demisia subsemnatului din calitatea de membru in Comitetul Director. In acelasi timp si domnul Podar si-a anuntat demisia – mai exact a anuntat ca isi va depune mandatul in prima adunare generala, adunare care probabil va avea loc la inceputul anului scolar 2010-2011.

Personal specific ca demisia depusa de mine, a fost depusa, asa cum am anuntat membrii Comitetului Director, ca urmare a unei probleme de principiu: cu toate ca nu eram implicat in aceasta ruptura/conflict, dimpotriva am incercat sa mediez ceea ce se intampla, am considerat ca se ajunsese suficient de departe pentru a nu aduce probleme de functionare eficace a asociatiei, niciunul necedand si astfel a devenit foarte greu sa se mai poata colabora eficace in echipa formata in toamna anului 2010, prin urmare am decis sa demisionez. Altfel regret ca echipa care a reusit sa demareze si sa implementeze, spun eu foarte bine pana la momentul cu pricina, cateva elemente absolut necesare pentru desfasurarea in conditii bune a activitati din asociatie, nu a reusit sa depaseasc acest conflict printr-o solutionare in folosul bunului mers al asociatiei.

Mi-am permis sa fac acesta scurta informare (este prea mult spus un raport de activitate) din perspectiva viitoarelor alegeri in cadrul asociatiei, respectiv din perspectiva activitatii viitoare a asociatiei Pas cu Pas. Mai exact:
- vreau sa asigur pe orice parinte care ar dori sa se implice in coordonarea asociatiei ca sunt realizate premisele si mecanismele organizationale pentru desfasurarea unei bune si eficace activitati in cadrul asociatiei.
- deasemenea vreau s-i asigur si pe acei parinti care, poate, nu doresc sa se implice activ in calitate de coordonatori in pozitii precum:presedinte, membri in CD, cenzori, care presupune desfasurarea de activitati regulate si sustinute, ca sunt bineveniti si doriti sa se implice, ocazional/punctual, prin oferirea de idei si solutii in organizarea de activitati si/sau actiuni extrascolare, in proiecte sau activitati care pot fi utile pentru formare sanatoasa a copiilor nostri, aceasta implicare putand fi, evident, la nivelul clasei sau extinsa la nivelul a mai multor clase, in proiecte cum ar fi: cursuri de bune maniere, concursuri de sah, cursuri de dans, ateliere de creativitate, cursuri educative anti-fumat, excursii tematice etc.

In final, recomand si rog pe cat mai multi parinti sa participe la Adunarea Generala a asociatiei deoarece doar asa putem sa ne asiguram ca vom avea cat mai multi emitenti de observatii, pareri si idei care pot duce la o si mai buna insufletire a asociatiei si a activitatii acesteia. Deasemenea recomand sa ne implicam cu toti in cea ce poate constitui activitati extrascolare in folosul copiilor nostri . De asemenea, cu aceasta ocazie, sper ca o Adunare Generala reprezentativa sa poata alege sau realege un Presedinte cu autoritate, care sa se implice cu eficienta si rezultate in activitatea asociatiei, precum si un nou Comitet Director format din 4-5 membri care au timp, dar si resurse de idei si competente care sa fie folosite in interesul copiilor de la toate clasele.

In final, tragand linie, pe langa faptul ca imi asum ca se puteau face mai multe in anul scolar 2009-2010, dati-mi voie sa ma declar multumit de activitatea desfasurata si sa subliniez ca prin cea ce am reusit sa implementam in doar 6 luni, sa pot sa afirm ca s-au creat toate premisele pentru a se desfasura o activitate foarte buna in viitor, activitate care sa sustina si sa completeze activitatile scolare ale copiilor nostri.

Prin urmare, va invit sa participati la Adunarea Generala, care va avea loc in luna Octombrie 2010 (la o data ce urmeaza sa fie anuntata din timp, impreuna cu ordinea de zi propusa de Comitetul Director in functie), unde sa va expuneti punctul de vedere, asteptarile pe care le aveti de la Asociatia Pas cu Pas si in special opinia dvs privind planurile de viitor supuse atentiei dvs de catre actualul presedinte si de catre actualii membrii ai Comitetului Director, precum si de alti parinti care au idei, planuri sau proiecte cu care ar dori sa se implice activ chiar dintr-o pozitie in viitorul Comitet Director. As dori sa insist pe ideea de a incerca cu totii, ca la sedinta Adunarii Generale din octombrie sa venim cat mai bine informati, pregatiti pentru a folosi timpul (2-4 ore) cu eficacitate, concentrandu-ne pe dezbatarea cu calm, rabdare si inteligenta a solutiilor si nu pe dezbaterea aprinsa si nervoasa a problemelor. Problemele, nemultumirile pe care le aveti de semnalat, am sa va invit sa le comunicati din timp, prin email sau ca si comentarii pe acest blog, membrilor Comitetului Director in functie (d-nei Lupsea, d-nei Baciu, d-nei Zurbau si d-lui Podar), urmand ca la Adunarea Generala sa dezbatem solutiile la problemele cunoscute sau ridicate de dvs, precum si proiectele avute in vedere pentru anul 2010-2011 de catre membri (aprox 192) asociatiei noastre.

Va multumesc,
Florin Rojan
Ex-membru Comitetul Director
florin.rojan@ikar.ro

România iubeşte geniile! Genii ale matematicii, muzicii, economiei sau fotbalului, dar genii să fie. Orice altceva este prea puţin. Cu cât aşteptarea până la apariţia personajelor mesianice e mai mare, cu atât ştacheta calităţilor pe care trebuie să le aibă un om ca să fie respectat este urcată mai sus. Am citit de curând în „Dilema veche“ un articol scris de un neamţ (sau poate un român cu nume nemţesc) care descifra această paradigmă nesănătoasă în care trăim cu toţii, noi, românii. Conceptul genialităţii este singurul care ne mişcă. Orice se află mai prejos de nivelul de excelenţă ne lasă reci. Autorul articolului respectiv opina că totul ni se trage din clasele primare, de la programa şcolară mult prea încărcată pentru a ne permite să învăţăm cu adevărat de nota maximă. Şi mult prea plină de eroi şi genii, de la Decebal şi până la Eminescu. Lipseşte din educaţia românească respectul pentru lucrul normal, nespectaculos şi lipsit de strălucire, dar funcţional, durabil şi care nu dă greş. Avem străzile pline de Dacia, dar nu respectăm cu adevărat decât de la Ferrari în sus. Citită în această cheie, societatea românească se dezbracă de mistere mai ceva decât blondele din ziarul Libertatea. Avem printre cele mai multe taxe din Europa, dar şi o evaziune fiscală de top. Simţim în mare majoritate că ţara e bolnavă de corupţie sistemică, dar avem printre cei mai puţini corupţi dovediţi de pe continent. Avem protecţie socială pe hârtie mai ceva decât francezii sau nemţii, dar nu suntem în stare să asigurăm gratis o aspirină unui bolnav internat în spital.

Mania asta a genialităţii şi provi­denţialităţii este prezentă la toate nivelurile. Am reformat sistemul de învăţământ de vreo şapte ori în douăzeci de ani. Constituţia am făcut-o parcă de vreo două ori după ’89 şi acum mai vrem s-o facem o dată. Codul fiscal nu cred că a numărat cineva de câte ori a fost schimbat. Ba, de curând, am citit în Evenimentul zilei o altă enormitate propusă de un parlamentar: să dăm o lege pentru respectarea bătrânilor de peste 70 de ani (!!!). Generoasă idee, dar cum am putea să o punem în practică? Şi cât ne-ar costa să instrumentăm un caz pentru a-l pedepsi pe tânărul imberb pentru că i-a luat-o înainte la o coadă bătrânelului care a uitat în ce buzunar şi-a ascuns banii? În teorie, ne place să ne batem în nave spaţiale şi lasere ca în Războiul stelelor, dar în practică nu suntem în stare să punem mâna pe un ciomag ca să ne apărăm legea. Întreg sistemul nostru de valori e pur teoretic. Aplicarea legii este întotdeauna treaba altcuiva. Poate nu ar fi periculos dacă nu ar gândi aşa până şi poliţiştii.

Orice drum începe cu primul pas. Care ar putea fi acesta pe drumul către reformarea ţării? Poate că însăşi conştientizarea faptului că avem undeva o problemă şi rezolvarea acesteia. Nu problema statului, a lumii sau universului. Ci pe a noastră, personală, care ţine numai şi numai de noi. Nu trebuie să fie ceva spectaculos. Nu e nevoie de opera unui geniu. Doar o soluţie simplă, mediocră şi care să funcţioneze.

Claudiu Şerban, director general, Editura Evenimentul şi Capital

SURSA:http://www.capital.ro/articol/minunata-lume-a-mediocritatii-134531.html

Recomandarea mea este ca acei cativa dintre cei 192 membri ai asociatiei, care vor dori si vor putea sa se dedice nevoilor asociatiei cu mai mult diplomatie, pricepere si dedicare decat am facut-o eu, vor trebui sa aiba in vedere cel putin urmatoarele problematici:

• Analizarea si decizia privind oportunitatea ca vara, in luna Mai, sa se mai faca deplasarile la Holod, avand in vedere conditiile total insalubre (anul trecut elevii din cel putin o clasa s-au intors cu paduchi de la Holod), asternuturile fiind umede si nu neaparat cele mai curate. In plus, organizarea a fost deplorabila, neexistand o persoana cu autoritate, desemnata sa administreze tot ce inseamna „saptamana la Holod”, facand sa nu apara tot felul de situatii hilare, daca nu ar fi extrem de frustrante: invatatoare care se amesteca in decizia bucataresei privind meniul, copii care seara sunt lihniti de foame si li se spune ca nu are ce sa li se dea sa manance, desi parintii au achitat o taxa consistenta etc. Cu banii platiti de parinti pentru aceasta saptamana de studiu aproape de natura, bine-mersi s-ar putea inchiria o pensiune a caror proprietari sa fie incantati sa le ofere toate conditiile, inclusiv hrana mai mult decat suficienta. In rest, cei care au copii cel putin in clasa a II-a cunosc bine situatia, doar ca prefera sa nu se inmplice, ca sa nu aiba copilul lui de suferit. Eu personal, nu-mi voi lasa copilul la Holod, daca se mentine decizia cu locatia din Holod.

• Analiza si decizia masurilor care se impun in privinta relatiilor toxice dintre doamna invatatoare Valeria Lazar si parintii de la clasa a III-a A. De vazut cauzele care au dus la 5 plecari/transferuri „misterioase” din aceasta clasa, petrecute in 2 ani jumatate. De vazut de ce le este atat de teama parintilor sa vorbeasca si sa spuna ce-i nemultumesc, preferand mai degraba sa-si retraga copiii atunci cand nu mai suporta tensiunea. De ce acesti parinti si mai ales copii nu au un sprijin nici in asociatia parintilor si nici in conducerea scolii sau macar a episcopiei. Suntem totusi o scoala catolica, nu? Sau asteptam sa se intample lucruri extrem de grava ca sa luam masuri? Eu si cu dl.Rojan ne-am asumat pana la un punct aceasta chestiune, pregatind o scrisoare catre conducerea scolii, care consideram noi ca este responsabila si obligata sa raspund la un set de intrebari concrete puse de mine si de dl.Rojan pe baza discutiilor private avute cu un set de parinti din aceasta clasa, iar in final sa elucideze situatia si sa ia masurile care se cuvin.

• Varsarea in contul Liceului Greco-Catolic a „fondului scolii” strans din contributiile mai mult sau mai putin voluntare de catre parintii din clasele V-XII, dar in mod nestatutar, ani la rand, prin ascociatia Pas cu Pas (asociatia a parintilor cu copii strict in clasele I-IV), cu acceptul tacit al fostului presedinte Olimpiu Todorean.

• Finalizarea noului Regulament de Functionare al asociatiei si poate si actualizarea statului, documente care sa surprinda cat mai bine realitatea si nevoile asociatiei din 2010. Proiectul de regulament a fost propus de catre d-na Lupsea (I-a B) si se afla in dezbatere intre membri Comitetului Director. Fiind vorba de regulament si statut, poate ar fi utila o dezbatere ceva mai larga, dar fara ca aceasta sa insemne o prelungire la nesfarsit a adoptarii noii sale forme. 15 iunie 2010 ar trebui sa fie un termen rezonabil, pentru a se putea incepe anul scolar viitor sub noile reguli.

• Punerea in acord cu cadrul legal a formelor de lucru ale proferorilor platiti prin asociatie ( in acest moment nu exista nici un fel de contract de munca sau conventie civila pentru nici un profesor)

• Oficializarea si promovarea pentru stiinta si utilizarea tuturor membrilor a procedurilor pentru noul sistem de contributii in 3 trepte, gandit si dezvoltat de dl.Florin Rojan parinte de la clasa II-a A. Noul sistem de contributii este cea mai importanta realizarea si cu efecete pe termen lung a noi echipe de conducere a asociatiei, dupa parerea mea pesoanala.

• Desemnare unei persoane carora parintii sa stie ca se pot adresa cu incredere atunci cand au o problema cu conducerea scolii sau cu invatatoarea, fara a le fi teama si cu convingerea ca problemle le vor fi ascultate si rezolvate (daca bineinteles sunt probleme reale si nu solicitari de favoruri sau chiar barfe).

• De mentinut conduita etica si transparenta in admiterea in clasa I in ani scolari viitori, asa cum a fost ea realizata in acest an pentru anul scolar 2010-2011, cand dl.director Andrei Cristea a solicitat cu curaj si a sprijinit participarea asociatiei in procesul de admitere/departajare candidatilor la un loc la step by step, insistand, la cererea asociatiei, ca lucrarile sa fie corectate in scoala si sa fie corectate de o comisie si nu de o persoana (nota bene), iar rezultatele sa fie publicate pe blog, inclusiv suplimentarile de locuri. Felicitari domnului Cristea pentru mintea deschisa si iesirea din iertia sistemului !

• De insistat ca toate cererile de bani din partea scolii/invatatoarelor sa fie administrate in mod transparent si legal, prin asociatie si nu la negru ca si pana acum (de la costul amenajarii claselor, la costul uniformelor, la costul costumului de Mos Nicolae, la abonamentele la Filarmonica, la taxele de participare la concursurile scolare etc).

• De ales ca si reprezentanti ai Dvs/clasa sau in conducerea asociatiei, persoane care au comptente si experienta administrativa reala, folosesc email-ul (pt eficienta si economie de timp), SPUN CU VOCE TARE CE GANDESC si care in mod real sunt dispuse sa-si aloce minim 8-16 ore/luna (1-2 zile) pentru interesle clasei/asociatiei. Daca nu veti gasi astfel de persoane care sa lucreze voluntar si eficace (adica cu rezultate in interesul copiilor), recomandarea mea ar fi sa fiti pregatiti sa platiti un administrator/director executiv al asociatiei. Nu va asteptati ca cineva sa va rezolve problemele, in timp ce dvs va vedeti linisitit de treaburile personale si sa nici sa nu va coste nimic. Daca nu veti proceda asa sau asemanator, va va costa indirect educatia copilului dvs.

• Spre final, ma adresez in specail parintilor preocupati in mod real atat de EDUCATIE (maniere, comportament, gesturi, atitudini) cat si de INSTRUIRE (matematica, citire, scriere,..) SA SOLICITE O DEZBATERE institutional real cu scoala si invatatoarele si nu doar unul formal/de suprafata, pentru indetificarea de solutii pentru comportamentele deplaste, uneori de-a dreptul grobiene, ale copiilor nostri, comportamente a caror responsabilitate invatatoarele sustin ca sunt in sarcina parintilor (in cei 7 ani de acasa), parintii sustin ca sunt in sarcina invatatoarelor (ca doar d’aia sunt platite). ADEVARUL E LA MIJLOC. Sunt si parinti total dezinteresati de educatie copiilor lor, care-si „basculeaza” copii in fata scolii si nu dau ochii cu invatatoarea decat de 2-3 ori/an (si aici eu cred ca invatatoarele pot interveni cu succes daca doresc, pot, si considera in forul lor interior ca este de datoria si in misiunea lor EDUCATIA copiilor: vorbe, gesturi, atitdini, maniere, si nu doar INSTRUCTIA lor:citit, scris, socotit). Din pacate acesti parinti dezinteresati de copii lor (chiar si unele mame, dar in special tatii care considera ca nu e treaba lor educatia copiilor, ca de asta ei au sotii si copiii mame, ca acestea sa se ocupa de tot ce inseamna crestea copiilor.Gresit!), inca nu pot fi sanctionati pentru modul iresponsabil/neglijenta cu care-si trateaza copiii ( speram ca urmeaza in noua lege a invatamantului ). Precum sunt si invatatoare total dezinteresate de meseria lor si, pe cale de consecinta, de educatia copiilor nostri. Aceste invatatoare dezinteresate, blazate, cu gandul la ale lor si prea putin la copii, se ocupa strict de instructie si aceea facuta mecanic, fara emotie, fara pasiune, fara entuziasm cat sa bifeze in caietul de planificare ca „am facut si asta” (speram ca noua lege a invatamantului va elimina TITULARIZAREA, adica locul de munca pe viata al profesorilor si atunci vor avea si aceste invatatoare mai multa „tensiune in baterie”, pt ca totusi pentru un salariu de 1.200-1.700 lei net/luna, 6 ore de lucru/zi si 3 luni de vacanta/an parintii au dreptul sa se astepte ca lucrul sa fie facut excelent). Si uite asa, din copii frumosi, cresc generatiile de viitori adulti semianalfabeti, aroganti si unii chiar grobieni (cum spune d-na Vesea cand se plangea o data de calitatea slaba a parintilor pe care i-a format sistemul in ultimii 20 de ani si care acum la randul lor au copii si au copii fara repere, iar acesti parintii nici nu concep acum sa li se spuna ca au atat ei, cat si copii lor, mari probleme de educatie si instructie), adulti care devin apoi parinti dezinteresati de educatie si instructie (pentru ca nu au avut niciodata ocazia sa-i vada beneficiile si sa o pretuiasca, pentru ca la randul lor au fost neglijati si abuzati de sistemul educational). Acestor doamne invatatore neglijente in serviciu, parintii trebuie sa le ceara (pe baza noii legi a invatamantului care sta sa apara) ori sa paraseasca sistemul ori sa-si schimbe atitudinea si abordarea fata de sarcina si mai ales responsabilitatea si increderea cu care au fost investite de catre guvern si parinti. NU MAI DORIM sa platim taxe care ajung inclusiv in salariile profesorilor, daca acesti copii, dupa 10 de scoala OBLIGATORIE si uneori si dupa ce sunt licentiati ai vreunei universitati romanesti ne dau niste tineri total nepregatiti pentru viata, care nu stiu nici macar sa intocmeasca o cerere, ce sa mai vorbim de comportament si atitudine civilizata. Exceptiile nu justifica submediocritatea generala a copiilor nostri, iar lipsa totala de disponibilitatea a corpului profesoral pentru a da socoteala in fata parintilor pentru rezultatele slabe trebuie amendata prin iesirea din inerie a parintilor, ptrintr-o implicare a acestora mult mai curajoasa, lasand la o partea teama de consecinte neplacute pentru copiii lor. Ce poate fi mai neplacut decat ca propriul copil sa fie abuzat emotional sistematic sau/si neglijat de persoana platita sa aiba grija ca acesta sa se dezvollte frumos si armonios?

• In final, va trebui sa alegeti cel putin un nou Cenzor si poate si un nou Comitet Director, capabil si dispus sa-si asume neplacerile unei administrari bazate pe rezultate si eficacitate in interesul Dvs si al copiilor Dvs.

Multumesc pentru disponibilitate si interes.

Multumesc,
Sorin Şarba.

P.S. Le cer scuze tututor acelor parinti sau profesori/invatatoare care s-au simtit ofensati in mod nedrept de opiniile sau aprecierile mele PERSONALE foarte directe. Toti cei care nu se regasesc in descrierile si aprecierile mele de mai sus, ii rog sa faca abstractie si sa nu le ia personal. In schimb, cei care se regasesc am sa-i rog sa priveasca textul meu ca pe o invitatie la evolutie.

Pentru a nu lasa lucurile confuze si pentru a nu lasa loc de barfe si speculatii inutile, am sa prezint si explic aici, celor interesati, motivele ca au stat la baza hotararii mele de a-mi prezenta demisia dupa 6 luni de activitate intensa in favoarea copiilor si a parintilor de la clasele Step By Step.

In cele ce urmeaza am sa va rog sa priviti cu ingaduinta eventualele mele exprimari stangace, caractere lipsa sau in plus, exprimari mai putin clare, uneori poate prea lungi, stufoase sau chiar marcate de o interpretare persoanala. Va invit sa cautati si sa gasiti in cele de mai jos dorinta mea de va prezenta cu sinceritate lucrurile intr-o lumina cat mai clara si completa cu scopul de a va informa cu exactitate.

In esenta, mi-am dat demisia deoarece am considerat ca presedintele asociatiei parintilor trebuie sa aiba o pozitionare si o activitate clara in favoarea copiilor si parintilor membri ai asociatiei pe care o conduce si abia apoi in interesul personal si in ultimul rand al scolii/profesorilor/invatatoarelor. A intreprinde doar demersuri care te fac popular si a evita implicarea in probleme care ti-ar putea aduce neplaceri personale, dar care ar fi benefice pentru majoritatea celor 192 de membri, inseamna o pozitie duplicitara si interesata sau cel putin fricoasa. De aceea mi-am dat demisia. Nu doresc sa lucrez sub comanda unui presedinte slab, duplicitar, care te lasa balta la greu si care, daca il avantajeaza pe el, iti trage si presul de sub picioare. Daca doriti sa cunoasteti detalii, citi mai departe, dar va avetizez ca va fi un mesaj lung. Daca nu, puteti sari direct la articolul urmator: “Probleme nerezolvate si care vor necesita implicare din partea Dvs, inclusiv situatia de la Holod”

Spre dezamagirea mea profunda, dl. Presedinte Podar o data ajuns Presedinte, a inteles sa sustina interesele tuturor membrilor doar daca acestea coincid cu interesele personale sau daca nu-i afecteaza interesele personale. In toate dezbaterile aprinse cu conducerea scolii, a preferat sa taca, sa aiba o pozitie pasiva, doar sa consemneze ce se discuta, dar fara sa-si exprime niciodata pozitia clara sau un punct de vedere care sa-l implice. Si-a facut cunoscute pozitiile doar indirect, transmitandu-mi mie ce considera dansul ca ar trebui facut si cum ar trebui facut (lucruri interesante de multe ori), dar cand sa-si sustina in plen pozitia o intorcea ca la Ploiesti. Ca urmare a faptului ca eu am ales sa dau curs neconformitatilor remarcate si transmise mie, in repetate randuri de dl.Podar, la un moment dat acesta a sustinut ca baitelul sau a inceput sa fie neglijat de invatatoare, ca dansul si sotia dansului este hartuit ba de persoane din conducerea Seminarului Greco-Catolic care l-au abordat cu formulari de genul: “vezi Adriane de partea cui te pozitionezi” (am citat din cele declarate de dl.Podar), ba de colegi de la Liceul Greco-Catolic care nu-l mai saluta de cand e presedinte al asociatiei. Cand am propus, intr-o sedinta cu dl.director Andrei Cristea si cu Preasfintitul Virgil Bercea, sa lamurim natura acestor hartuieli si eventual cine sunt cei care-l intimideaza, dl.Podar a sarit imedit ca “nu mai sunt probleme, ca a vorbit cu Andrei (directorul n.a.) si totul e lamurit” si nu mai e nimic de discutat. In finalul sedintei, am inteles de la PS Virgil, ca totul se datoreaza unor greseli profesionale din trecut ale d-lui Podar, greseli pe care colegii dansului, din pacate, desi nu este crestineste, nu sunt inca pregatiti sa-l ierte.

In alte abordari „sensibile”, de exemplu cea legata de necesitatea ca invatatoarele sa fie printre copii, sa-i supravegheze sau chiar sa serveasca masa la aceeasi masa cu copiii, atat la gustare,cat si la pranz, dl.Podar a preferat „sa stea deoparte” intr-o pozitie de non-combat, iar la un moment dat chiar sa se pozitioneze impotriva asociatiei a carei presedinte era, semnand o scrisoare de protest impotriva conducerii asociatiei din care face si dansul parte, impreuna cu alti cativa parinti incitati la randul lor de cateva invatatoare nemultumite ca trebuie (la cererea Comitetului Director si a mea personal) sa serveasca masa impreuna cu copiii si sa-i supravegheze pe acestia (100 de copii) in timpul servirii mesei. Aceast gest de subminare a asociatiei a carei presedintea a fost numit de Comitetul Director a pus capat increderii mele in persoana dansului si asa subrezite de ascunderea acelui detaliu cu greselile din trecutul carierei sale de profesor al Liceului Greco-Catolic care il fac vulnerabil in raport cu administratia scolii si chiar cu colegii dansului. Dl.Podar stiind ca are o relatie delicata cu conducerea scolii (a carei subordonat este), a preferat totusi sa ascunda Comitetului Director aceasta vulnerabilitate ce-l punea intr-o pozitie de non-combat cu conducerea Liceului Greco-Catolic si chiar cu colegii mai vechi. Aceasta ar fi trebuit sa-l determine sa nu accepte pozitia de presedinte sau sa daca o accepta sa o accepte cu rezerve, dar sa ne comunice din start care pot fi punctele sale slabe si implicit ale asociatiei in raport cu administratia scolii. Eu personal si d-na Angela Lupşea l-am intrebat in repetate randuri daca postura de subordonat al d-lui Andrei Cristea i-ar putea crea probleme in calitate de presedinte al Asociatiei Pas cu Pas. A negat de fiecare data. Cand am aflat ca a si semnat o scrisoarea de protest la adresa Comitetului Director din care face parte am decis sa ma disociez de dl.Podar ca presedinte al asociatiei.

Sigur ca, omeneste l-am inteles pe dl.Podar, am inteles ca nu putea sa aiba pozitii antagonice/conflictuale cu directorul sau pe linie profesionala, dar nici sa taci si sa nu spui nimic din tot ce nu merge cum trebuie in scoala nu e bine primit, mai ales ca Directorul chiar s-a dovedit o persoana foarte deschisa. Nu aceasta este atitudinea care se asteapta de la presedintele unei asociatii a parintilor. De asemenea, omeneste pot sa-l inteleg pe dl.Podar ca nu-si doreste o pozitie conflictuala cu invatatoarele de la clasa unde invata fiul sau invata, ca nu cumva acestea sa treaca la “represalii” la adresa copilului. Ceea ce teoretic este posibil, nu ar fi primul caz, nici macar la noi in scoala, ca atunci cand un parinte are pozitionari critice la adresa Doamnei sau care i-ar putea afecta Doamnei interesele sau comoditatile, pasul 2 ar fi sa neglijeze sau chiar hartuiasca/intimideze/umileasca fiul sau fiica, celui care a indraznit sa deschida gura. Dar ca Presedinte al asociatiei parintilor, trebuie sa stii ca de aceea ai fost investit cu incredere in pozitia de presedinte ca sa-ti asumi in primul rand problemele altora/parintilor/copiilor si sa le rezolvi favorabil. Nu poti sau nu vrei sa-ti risti interesele personale, iti dai demisia, dar nu ramai “cu fundul in doua luntre”.

In acest context de neincredere si tensiune, i-am cerut (in februarie 2010) d-lui Podar ori sa-si clarifice problemele din trecut cu conducerea liceului al carui angajat este, precum si problemele cu invatatoarele de la clasa dumnealui ori sa-si dea demisia. Nu a facut nici una nici alta, preferand sa se ascunda in spatele functiei de presedinte non-combat si, si mai grav, sa spuna ca nu-si da demisia din functia de presedinte pentru ca Preasfintitul nu-i da acordul, iar dansul este preot si are o altfel de abordare. No comment!

Iata motivele pentru care am inteles sa nu-mi mai pierd vremea si energia intr-o organizatie toxica, in care presedintele (preot printre altele) tine de scaun cu orice pret, iar membri Comitetului Director nu-l demit pentru ca sa nu faca valva, “sa nu se interpreteze” cum spunea un membru al C.D.., iar episcopia daca-l sustine indirect intr-adevar, tace misterios.

Ca o dare de seama in fata Dvs pentru cele intreprinse sau/si realizate de mine in aceasta perioada, fara a fi modest, va voi enumera cele mai semnificative actiuni si rezultate ale mele in aceste 6 luni de activitate in serviciul Dvs:

• am destructurat inertia in care se afla asociatia si am creat premisele unei functionari normale, in concordanta cu statutul si scopul acestei asociatii.

• Prin demersurile si presiunile mele am creat premisele unor alegeri democratice si transparente in asociatie, in urma carora s-a ales un Comitet Director (primul dupa 9 ani de existenta al asociatiei, desi prin statut ar fi trebuit sa fie cel care delibereaza si ia decizii), format din 5 persoane. La randul sau Comitetul Director a ales dintre membri sai un nou presedinte, in persoana d-lui Adrian Podar. Am sustinut cu incredere si entuziasm candidatura d-lui Podar. Am apreciat ca tripla sa calitate de Tata, Profesor si Preot, poate fi una benefica unei functionari armonioase si eficace a asociatiei (azi nu mai cred acelasi lucru), motiv pentru care timp indelungat am fost cel mai fervent sustinator al domniei sale.

• Am facut demersuri si chiar presiuni pentru ca meniul, dar si servirea mesei sa se imbunatateasca substantial, inclusiv am intrat in conflict cu doamnelor invatatoare pentru ca le-am cerut pe un ton imperativ sa supravegheze copiii in timpul mesei si chiar sa serveasca masa impreuna cu copiii si nu separat, asa cum era practica pana atunci. I-am adus sorei Maria Tereza (administratoare cantinei) un consultant in organizarea de cantine de mari dimensiuni, i-am pus la dispozitie liste de preturi si furnizori de alimente, iar dl. director Cristea i-a oferit si sfaturile unui nutritionist, pentru ca in cele din urma meniul sa fie corect structurat din punct de vedere al unei nutritii sanatoase, iar mancarea serivita pentru copii sa fie si gustoasa si aspectuoasa.

• Am cerut imperativ o banalitate, dar totusi importanta pentru viata de zi cu zi, sa se schimbe aerisirea de la toaleta si holul cladirii de pe Magheru, pentru a nu mai fi nevoiti ca diminetile copiii si parinti sa suporte mirosul greu de varza murat care venea din pivinita (desi au existat cereri in acest sens de 6 ani nu s-a schimbat nimic pana la interventia mea abrupta si insistenta).

• Am facut primele demersuri pentru modernizarea salii de sport de
pe Magheru, in special pentru dotarea cu pardoseala elastica necesara protectiei ligamentelor copiilor. Proiectul este in curs de realizare cu sprijin si finantare mixta: episcopie+primarie. De managementul acestui proiect se ocupa in continuare d-na Lupsea.

• Am structurat si creat proceduri de lucru transpatente privind incasarile si cheltuirea banilor membrilor, inclusiv instituind regula ca fiecare clasa sa dispuna dupa cum doreste de banii propri disponibili (pana acum banii erau la comun si, unii contribuiau, iar atii cheltuiau, fara sa existe evindente clare si detaliate privind modul de cheltuire a banilor). Am creat instrumente de lucru pentru d-na Aciu, contabila asociatiei.

• Dupa refuzuri repetate, prin presiuni impreuna cu d-na Lupsea si dl.Rojan asupra d-lui Olimpiu Todorean (ex-presedinte), am cerut sa ne fie puse la dispozitie documentele financiar contabile ale asociatiei pentru a cunoaste situatia legala si patrimoniala a asociatie care trebuia preluata legal si oficial. In pasul 2, am angajat si am platit din bani proprii (ai mei si ai domnului Rojan), printr-o contributie voluntara prin asociatie, in C3, o expertiza contabila, care sa faca o radiografie independenta a situatiei financiar-contabile de la infiintarea asociatiei pana la 31 decembrie 2009, cu scopul de finaliza din punct de vedere juridic preluarea in cunostinta de cauza de la vechea conducere (dl.Olimpiu Todorean) la actuala conducere (Comitet Director+Presedinte), precum si pentru a stii ce este de pus la punct din punct de vedere juridica/legal sau procedural in perioada urmatoare.

• Am deschis acest blog unde parintii, dar si lumea intreaga poate sa afle, in mod transparent, informatii despre evenimentele ce se petrec la clasele Step by Step din Liceul Greco-Catolic Oradea, aratand si lucrurile frumoase si mai putin frumoase, aratand ca suntem o organizatie vie, cu probleme (pe care ni le asumam fara sa le ascundem asa cum se mai obisnuieste), dar si cu succese remarcabile. Acest blog a permis sa se cunosca probleme ascunse ani de zile si rezolvate datorita presiunii publice (vezi supravegherea copiilor in timpul mesei de catre invatatoare, calitatea si structura meniului de la cantina, utilizarea transparenta a banilor parintilor, precum si ultima situatie cu plecarile „misterioase”, repetate, din clasa a III-a A).

In linii mari acest articol trebuia sa contina demisia mea, explicatiile sale si raportul de activitate. Cred ca a continut mai mult.

Multumesc pentru rabdarea si interesul de a citi acest mesaj extrem de lung.

Sorin Şarba.

@Demisie SORIN SARBA_Asociatia_PAS_cu_PAS_20100331

“Rezultatul oricarei tentative de democratizare aplicat unei societati in care oamenii nu sunt obisnuti sa fie liberi e feudalizarea. Asta s-a intamplat dupa prabusirea Imperiului Roman de Apus. Asta a zis-o Machiavelli, a zis-o si John Stuart Mill, au zis-o si altii. S-a intamplat in Romania, s-a intamplat in Alger, s-a intamplat in Irak si in Afghanistan. Si-o sa se mai intample.

Am reforma orice – insitutii, practici, sisteme, politici – dar nu putem pentru ca “materialul” nu are deprinderea libertatii. Parerile contrarii sunt percepute ca atacuri ad hominem si tratate ca atare. Toata lumea vorbeste despre dialog si critica (sic!) constructiva, dar in realitate asta functioneaza doar cata vreme opiniile noastre nu sunt luate in discutie. Odata ce opiniile noastre sunt chestionate, redevenim paranoici, vedem conspiratii si atacuri orchestrate la persoana – nu la idei. Orice om “educat” stie ca “nu te pui cu seful”, indiferent daca “seful” e superiorul de partid, la locul de munca sau patronul de ziar. (Poti sa “te iei in gura”, dar asta cand ti-ai pregatit deja iesirea de sub tutela X si intrarea sub tutela Y, si-atunci dizidenta face parte din strategia de exit).

E fascinant cum acest sistem functioneaza in locurile cele mai neasteptate – si nu ma refer catusi de putin doar la politica!”

SURSA: http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/pedelistul-lui-buridan-si-redisciplinarea-a-la-basescu-39323.html

Să cinstim memoria acestor martiri păstrând un moment de reculegere!

10 martie, 2010 clasa I A a sărbătorit împlinirea celor 100 DE ZILE DE ŞCOALĂ, prilej cu care au prezentat o serie de colecţii inedite.

Această zi este cu totul specială pentru elevi, iar emoţiile s-au văzut pe faţa copiilor încă de dimineaţă, când au păşit în şcoală.

Încă de la intrarea în şcoală copiii au fost întâmpinaţi de un mesaj care-i provoca la numărarea paşilor lipiţi pe coridoare.Erau 100 !

Sala de clasă a fost şi ea gătită de sărbatoare de către doamnele învăţătoare şi părinţi.

Mesajul de dimineaţă a fost adus de Cipolino, personaj îndrăgit de ei din piesa de teatru de la Teatrul de Stat pentru Copii şi Tineret-Arcadia.

Munca de la centre s-a desfăşurat cu iz de primăvară.

După masa de prânz elevii şi-au prezentat minunatele colecţii realizate de ei cu sprijinul părinţilor.

Ziua s-a încheiat cu o mică petrecere. Copiii au primit un imens tort sub forma numărului 100, sucuri, baloane şi diplome.

„Dragi părinţi,

Dacă dumneavoastră ne-aţi mulţumit că am reuşit să vă facem să iubiţi şcoala, noi vă mulţumim că vă implicaţi în toate activităţile clasei zi de zi.” (doamnele învăţătoare N. Popa, K. Ursu)

dorim sa va anuntam despre programul de consultanta parentala “PARINTI SI COPII”  demarat de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bihor in colaborare cu casa de Cultura a Sindicatelor Oradea si Inspectoratul Judetean Bihor.

Ce urmareste programul?
-sa asigure consilierea, informarea, sprijinirea si orientarea parintilor in ceea ce priveste:

• prevenirea si rezolvarea problemelor de relationare intre parinti si copii
• imbunatatirea abilitatilor parentale privind cresterea si educarea copilului
• rezolvarea conflictelor in relatia parinte-copil
• prevenirea consumului de alcool, droguri la copii si adolescenti
• abordarea unor problemele privind copilul (probleme de adaptare sociala si scolara, probleme de dezvoltare, tulburari de comportament, agresivitate etc.)
• abordarea unor probleme privind parintele (stres parental, depresie, anxietate, consum de substante, violenta domestica etc.)

Cine asigura consultatiile?
-profesionisti  (asistenti sociali, psihologi, psihopedagogi) din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala si Protectia Copilului Bihor – Complexul de Servicii Comunitare “Plopii fara sot”.

Unde au loc consultatiile?
-La Biroul Centrului International Antidrog si pentru Drepturile Omului (CIADO) din cadrul Casei de Cultura a Sindicatelor Oradea (Parcul 1 Decembrie, nr. 1)

In ce perioada?
-24 martie-22 septembrie 2010
-saptamanal, in ziua de miercuri, intre orele 11-19

Cum ma inscriu?
-se fac programari pentru sedintele de consiliere la Complexul de Servicii Comunitare “Plopii fara sot” la numarul de telefon – 0359451530

email – ccforadea@gmail.com cu precizarea “Pentru Programul Parinti si copii”

IMPORTANT!!!

• Consultatiile parentale sunt GRATUITE!

• Beneficiarii programului primesc servicii de consiliere in conditii de confidentialitate in ceea ce priveste identitatea lor si problema semnalata.

Cu respect,
Profesor psiholog, Ioana Cherechianu
(Liceul Teologic Greoc-Catolic Oradea)

sursa: http://www.realitatea.net/mircea-miclea–as-schimba-mai-multe-lucruri-la-actuala-lege-a-educatiei_701086.html